
Astazi sarbatorim unirea romanilor intr-un singur stat, sarbatorim ziua noastra, a tuturor. Insa ce isi mai aminteste generatia mileniului 3 despre Unire si despre cei care au savarsit-o? Cine mai cunoaste rolul central pe care l-au jucat social-democratii transilvaneni in reunirea Ardealului cu Principatele Romane?
Social-democrati, veti intreba? Si pe buna dreptate, traim vremuri in care istoria pare a fi inceput in '89 iar originile spectrului politic roman sunt, in mod miop si prezumtios, percepute a se ragasi in Piata Universitatii. Traim intr-o Romanie in care trecutul social-democratilor romani nu poate fi regasit in manualele de istorie... Insa social-democratii transilvaneni, impreuna cu viitorii taranisti ai lui Maniu, au realizat Unirea.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, in diferite orase din Transilvania si Banat, au aparut organizatii socialiste in stransa legatura cu Internationala a II-a. In anii 1902- 1903, au luat fiinta si o serie de organizatii social-democrate în mediul rural din Transilvania.
Miscarea social-democrata romana din Transilvania si Banat a fost unificata in ianuarie 1906 , la Lugoj, de catre intelectuali romani, in frunte cu Ioan Cretu, Aurel Cristea, Ioan Flueras, Iosif Jumanca si Tiron Albani, sub titulatura Sectia Româna a Partidului Social-Democrat din Ungaria. Social-democratii transilvaneni sustineau in practica reforme progresiste, cum ar fi introducerea votului universal, direct si secret, garantarea libertatii presei, a dreptului de asociere si de întrunire, introducerea impozitului proportional pe venit, a unei legislatii a muncii mai generoase (asigurari sociale, ziua de lucru de opt ore, protejarea muncii femeilor si copiilor), redistribuirea pamântului catre masele taranesti si drepturi egale pentru toate nationalitatile. Sustinatorii social-democratilor se ragaseau printre intelectualii de stanga, muncitori si unele paturi ale taranimii. Ca si dincoace de munti, social-democratii transilvaneni au avut o activitate jurnalistica deosebita, cele mai cunoscute publicatii ale lor fiind "Adevarul"(interzis de guvernul maghiar) si "Glasul poporului".
In anii 1906-1908, SRPSDU a organizat o ampla actiune de dobândire a votului universal, un pas important pentru emanciparea nationala a romanilor de peste munti. Acesta a fost debutul unei stranse colaborari cu Partidul National Roman din Transilvania. Din 1911, socialistii transilvaneni au lansat o campanie de demonstratii impotriva razboiului. Dupa declansarea razboiului, ziarul Adevarul a fost suspendat, iar activitatea partidului interzisa de guvernul de la Budapesta. Majoritatea membrilor partidului au fost mobilizati fortat si trimisi pe front.
Comitetul Central al partidului, activând în ilegalitate, a lansat un manifest îndemnând la greve, demonstratii de masa, parasirea frontului si actiuni de subminare a Imperiului Austro-Ungar, aflat acum in razboi cu Regatul Roman. In februarie 1918 social-democratii romani din parlamentul ungar protesteaza impotriva masurilor antiromanesti ale autoritatilor. La 5 mai Congresul SRPSDU a adoptat o rezolutie impotriva caracterului imperialist al pacii pe care Puterile Centrale voiau sa o impuna Romaniei.
La inceputul lui octombrie 1918, Ioan Fluieras, Iosif Jumanca si Enea Grapini au primit sarcina din partea SRPSDU de a lua contact cu reprezentanţii Partidului Naţional Român si a le propune constituirea unui comandament unic pentru organizarea luptei pentru Unirea cu România a teritoriilor romanesti. Astfel s-a ajuns la constituirea Consiliului Naţional Român Central, format din cate 6 reprezentanţi din partea fiecărui partid. Din partea P.S.D. aceştia au fost Ioan Fluieras, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Baziliu Surdu, Tiron Albani şi Iosif Renoiu. Reprezentantii social-democrati si-a adus contribuţia la definitivarea Rezolutiei Marii Adunari Nationale din 1 Decembrie 1918, iar Ioan Fluieras a fost ales vicepreşedinte al Adunarii. La Adunarea Nationala de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, au fost prezenti 150 de delegati socialisti care s-au pronuntat pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Reprezentantii social-democratilor transilvaneni au intrat si în Marele Sfat National, constituit la 2 decembrie 1918, si au facut parte din Consiliul Dirigent ( la Resortul social, Ioan Flueras, iar la Resortul industriei, Iosif Jumanca). De asemenea, in 1920, Ioan Fluieras si Iosif Jumanca au facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris, exprimandu-si adeziunea deplina a socialistilor la unirea Transilvaniei cu Romania.
La 89 de ani de la Marea Unire, insa, istoria a fost uitata, tinerii si intelectualii refuza sa-si recunosca aderenta la principiile stangii, stindardul dreptei fondate in Piata Universitatii este purtat de unul dintre cei ce au aplaudat plantarea panselutelor, votul social-democrat in Transilvania este doar o amintire, iar ardelenii sustin un partid fara ideologie, fara identitate, fara vreun proiect pentru Romania...

Mihai Puflea-Ionescu