Remember

Din ciclul "sa ne amintim de...", cateva fotografii de la Generatia 2008, unul dintre primele proiecte de succes ale lui Mircea Geoana ca presedinte al PSD:

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Parca sunt scrise azi versurile...

Astazi se implinesc 75 de ani de la nasterea marelui poet Nichita Stanescu. Nu am vazut la niciun post tv macar o simpla mentiune despre acest fapt. In schimb am vazut reportaje despre accidente cu si fara spp-isti, reportaje despre garduri vopsite si despre omoruri prin birturi.

PS: Cateva poezii pot fi citite aici.

O noua sansa pentru Republica Moldova

Duminica trecuta, in Republica Moldova, a avut loc un eveniment crucial pentru viitorul social-democratiei din stanga Prutului si, de ce nu, pentru viitorul european al romanilor basarabeni: unirea Partidului Democrat din Moldova cu Partidul Social-Liberal, intr-o noua constructie politica social-democrata.

Desigur, asa cum ne-a obisnuit de ani buni, presa romana nu a mentionat nici macar in treacat aceasta evolutie de pe scena politica basarabeana. Condeiele dambovitene erau prea ocupate in a relata ultimele acte ale inutilei si costisitoarei lupte intre liderii Puterii de Dreapta, Basescu si Tariceanu, sau in a improsca cu noroi inspre orice personaj sau initiativa care ar incerca sa readuca un dram de seriozitate dezbaterii politice. In fond, de ce ne-ar pasa de milioanele de romani de pe celalalt mal al Prutului, cand nu ne pasa nici macar de starea mizera in care ne-au adus eternele lupte intre "grupurile de interese" democrate si liberale?

Sa vorbim macar noi, asadar, despre contextul, semnificatia si actorii acestei noi constructii politice. Mai intai sa ne intelegem cine cu cine s-a unit, pentru a nu cadea in patima stereotipurilor si etichetelor doctrinare romanesti, nu de alta dar denumirile partidelor amintesc de formatiuni complet diferite din Romania.

Partidul Democrat din Moldova este un partid de centru-stanga, social-democrat, condus de Dumitru Diacov, care a obtinut la ultimele alegeri peste 10% din voturi. PDM este in fapt unul din cele doua partide succesoare ale Partidului Democrat Agrar al fostului presedinte Mircea Snegur, aflat la guvernare intre 1994 si 1998, celalalt partid succesor fiind Alianta Moldova Noastra. Dumitru Diacov a fost, printre altele, presedinte al Parlamentului Republicii Moldova intre 1998 si 2001.

PSD a oferit in ultimii ani sprijin PDM in numele PES si a Internationalei Socialiste la care PDM doreste sa adere, intre cele doua partide romane fiind semnat un acord de colaborare in noiembrie 2006. Colaborarea s-a concretizat prin intalniri periodice intre conducerile celor doua partide, asistenta tehnica, schimb de experienta si pregatirea liderilor si specialistilor PDM de catre colegii romani, coordonarea pozitiilor in organisme internationale, sustinerea reciproca in campanii electorale si cooperarea pentru integrarea europeana a Republicii Moldova.

Partidul Social-Liberal, condus de Oleg Serebrian, este un partid de centru, impreuna cu care PDM si AMN au candidat pe liste comune in cadrul Blocului Moldova Democrata, obtinand impreuna peste 28% din voturi la alegerile parlamentare din 2005. PSL raliaza un mare numar de tineri absolventi ai universitatilor romane si occidenale, precum si numeroase organizatii ale societatii civile. Oleg Serebrian este un cunoscut politolog si eseist basarabean precum si un puternic militant pentru o Europa federala. Din 2006 PSL a fost membru al Internationalei liberale, definindu-se ca un partid liberal de stanga, militand pentru principiile liberale in sfera politicului si pentru principii de stanga in sfera economica si sociala. La ultimele alegeri locale PSL a obtinut in jur de 4% din voturile exprimate.

Din uniunea celor două partide, sub sloganul „Venim să construim”, a rezultat un nou Partid Democrat, social-democrat, care-l va avea în calitate de presedinte pe Dumitru Diacov si in calitate de prim-vicepreşedinte pe Oleg Serebrian. Oleg Tulea, fost presedinte al organizatiei de tineret si un om-cheie in dialogul extern al PDM, este noul secretar general al partidului unificat, alegerea sa reprezintand un semn al improspatarii clasei politice de peste Prut. Noul partid are o sustinere de aproximativ 15% din votanti, ceea ce il transforma in a doua forta politica din Republica la egalitate cu AMN, iar in contextul erodarii puterii comuniste are o perspectiva de crestere promitatoare.

Invitati la congresul de unificare au fost reprezentanti ai numeroase partide social-democrate din Europa, care au incurajat si apreciat decizia de fuziune a celor două partide şi au accentuat nevoia unei stangi moderne si unite care sa conduca Moldova in Uniunea Europeana. Titus Corlatean, Victor Bostinaru, Dan Mihalache si Cristian Dumitrescu au fost invitati sa reprezinte parteneriatul roman-roman cu PSD, mesajul acestora avertizand asupra deprecierii accentuate a relatiilor intre Romania si Republica Moldova si a nevoii unei schimbari a puterii din cele doua state romanesti pentru a reinoda o cooperare veritabila.

Partidul Democrat din Moldova va sustine edificarea de relaţii privilegiate ale Republicii Moldova cu SUA şi UE, precum si cu Romania, relatie privilegiata ce decurge din comunitatea de limba, de istorie, de neam. Romania, in viziunea PDM, este cel mai important partener strategic si un aliat indispensabil in procesul de integrare euroatlantica. Altfel spus, pe fondul deprecierii pozitiei Partidului Popular Crestin Democrat drept sustinator al cauzei romanesti si europene, ca urmare a aliantei acestuia cu Partidul Comunistilor, PDM isi asuma un rol militant in chestiunea europeana si pan-romana.

De asemenea, noua formatiune doreste ca relatiile cu Rusia sa fie asezate pe fundamente noi, pe corectitudine, pe respectarea interesului reciproc si pe noninterventie in afacerile interne. In problema Transnistriei, PDM sustine soluţionarea pasşnica a conflictului, eliminand intruziunile altor state sau posibilitatea prezentei militare straine pe teritoriul national si fara a leza interesul majoritati populatiei Republicii.
Un obiectiv central al PDM va fi integrarea reala in societatea moldoveana a minoritatilor etnice si lingvistice precum si racordarea administraţiei publice la standardele europene.
In plan socio-economic, noul partid va pleda pentru reducerea impozitelor pe venit, promovarea unor politici de atragere a investitiilor, sporirea cheltuielilor in domeniul sanatatii, invatamantului si culturii precum si o transparentizare a cheltuielilor publice.

Prin aceasta fuziune, Partidul Democrat si-a intarit fortele inaintea alegerilor parlamentare din 2009, pregatindu-se sa-i inlature pe comunistii de la putere. Scopul comun al celor doua partide unite este constructia unei alternative la actuala guvernare capabila sa aduca schimbarea in bine atat de indelung asteptata de romanii de peste Prut. Alegerile parlamentare din 2009 vor fi mai complicate si mai importante ca niciodata, cu atat mai mult cu cat Partidul Comunistilor, marcat moral si psihologic de esecul suferit in alegerile locale, va face tot posibilul pentru a pastra puterea. Devine astfel esentiala constructia unei echipe consolidate, sensibila la problemele alegătorilor, care sa unifice fortele opozitiei si sa se bucure de increderea fortelor politice majore din Romania si Uninea Europeana.

Unirea PDM si PSL intr-o noua forta politica reprezinta un pas important in ceea ce priveste structurarea fortelor democratice, necomuniste, din Republica Moldova in orizontul anului electoral 2009. Acest pas poate fi o prima actiune in procesul de unificare a partidelor de centru-stanga, social-democrate si social-liberale, din Basarabia, ale caror procente insumate trec de 30%, procentul cu care este creditat Partidul Comunistilor in sondaje. Este vorba, pe langa noul PDM, de Partidul Social Democrat, condus de Dumitru Braghis si Eduard Musuc, ce a obtinut in jur de 4% din voturi la ultimele alegeri, si de Alianta Moldova Noastra, condusa de fostul primar al Chisinaului - Serafim Urecheanu, ce a obtinut peste 10% din voturi. O concentrare a fortelor politice de centru stanga ar duce la o simplificare a scenei politice basarabene si la aparitia unui al doilea partid de talie mare. Intr-un astfel de scenariu ar intra in noul parlament de la Chisinau doar patru partide: PDM+PSD+AMN (~30%), Partidul Comunistilor (~30%), Partidul Popular Crestin Democrat (~10%) si Partidul Liberal (~10%), eliminandu-se dominatia comunista instaurata in 2001.

---

update: Un alt articol pe aceeasi tema pe blogul lui Victor Bostinaru, invitat la congresul PDM.

1 Decembrie atunci si acum

Astazi sarbatorim unirea romanilor intr-un singur stat, sarbatorim ziua noastra, a tuturor. Insa ce isi mai aminteste generatia mileniului 3 despre Unire si despre cei care au savarsit-o? Cine mai cunoaste rolul central pe care l-au jucat social-democratii transilvaneni in reunirea Ardealului cu Principatele Romane?

Social-democrati, veti intreba? Si pe buna dreptate, traim vremuri in care istoria pare a fi inceput in '89 iar originile spectrului politic roman sunt, in mod miop si prezumtios, percepute a se ragasi in Piata Universitatii. Traim intr-o Romanie in care trecutul social-democratilor romani nu poate fi regasit in manualele de istorie... Insa social-democratii transilvaneni, impreuna cu viitorii taranisti ai lui Maniu, au realizat Unirea.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in diferite orase din Transilvania si Banat, au aparut organizatii socialiste in stransa legatura cu Internationala a II-a. In anii 1902- 1903, au luat fiinta si o serie de organizatii social-democrate în mediul rural din Transilvania.

Miscarea social-democrata romana din Transilvania si Banat a fost unificata in ianuarie 1906 , la Lugoj, de catre intelectuali romani, in frunte cu Ioan Cretu, Aurel Cristea, Ioan Flueras, Iosif Jumanca si Tiron Albani, sub titulatura Sectia Româna a Partidului Social-Democrat din Ungaria. Social-democratii transilvaneni sustineau in practica reforme progresiste, cum ar fi introducerea votului universal, direct si secret, garantarea libertatii presei, a dreptului de asociere si de întrunire, introducerea impozitului proportional pe venit, a unei legislatii a muncii mai generoase (asigurari sociale, ziua de lucru de opt ore, protejarea muncii femeilor si copiilor), redistribuirea pamântului catre masele taranesti si drepturi egale pentru toate nationalitatile. Sustinatorii social-democratilor se ragaseau printre intelectualii de stanga, muncitori si unele paturi ale taranimii. Ca si dincoace de munti, social-democratii transilvaneni au avut o activitate jurnalistica deosebita, cele mai cunoscute publicatii ale lor fiind "Adevarul"(interzis de guvernul maghiar) si "Glasul poporului".

In anii 1906-1908, SRPSDU a organizat o ampla actiune de dobândire a votului universal, un pas important pentru emanciparea nationala a romanilor de peste munti. Acesta a fost debutul unei stranse colaborari cu Partidul National Roman din Transilvania. Din 1911, socialistii transilvaneni au lansat o campanie de demonstratii impotriva razboiului. Dupa declansarea razboiului, ziarul Adevarul a fost suspendat, iar activitatea partidului interzisa de guvernul de la Budapesta. Majoritatea membrilor partidului au fost mobilizati fortat si trimisi pe front.

Comitetul Central al partidului, activând în ilegalitate, a lansat un manifest îndemnând la greve, demonstratii de masa, parasirea frontului si actiuni de subminare a Imperiului Austro-Ungar, aflat acum in razboi cu Regatul Roman. In februarie 1918 social-democratii romani din parlamentul ungar protesteaza impotriva masurilor antiromanesti ale autoritatilor. La 5 mai Congresul SRPSDU a adoptat o rezolutie impotriva caracterului imperialist al pacii pe care Puterile Centrale voiau sa o impuna Romaniei.

La inceputul lui octombrie 1918, Ioan Fluieras, Iosif Jumanca si Enea Grapini au primit sarcina din partea SRPSDU de a lua contact cu reprezentanţii Partidului Naţional Român si a le propune constituirea unui comandament unic pentru organizarea luptei pentru Unirea cu România a teritoriilor romanesti. Astfel s-a ajuns la constituirea Consiliului Naţional Român Central, format din cate 6 reprezentanţi din partea fiecărui partid. Din partea P.S.D. aceştia au fost Ioan Fluieras, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Baziliu Surdu, Tiron Albani şi Iosif Renoiu. Reprezentantii social-democrati si-a adus contribuţia la definitivarea Rezolutiei Marii Adunari Nationale din 1 Decembrie 1918, iar Ioan Fluieras a fost ales vicepreşedinte al Adunarii. La Adunarea Nationala de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, au fost prezenti 150 de delegati socialisti care s-au pronuntat pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Reprezentantii social-democratilor transilvaneni au intrat si în Marele Sfat National, constituit la 2 decembrie 1918, si au facut parte din Consiliul Dirigent ( la Resortul social, Ioan Flueras, iar la Resortul industriei, Iosif Jumanca). De asemenea, in 1920, Ioan Fluieras si Iosif Jumanca au facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris, exprimandu-si adeziunea deplina a socialistilor la unirea Transilvaniei cu Romania.

La 89 de ani de la Marea Unire, insa, istoria a fost uitata, tinerii si intelectualii refuza sa-si recunosca aderenta la principiile stangii, stindardul dreptei fondate in Piata Universitatii este purtat de unul dintre cei ce au aplaudat plantarea panselutelor, votul social-democrat in Transilvania este doar o amintire, iar ardelenii sustin un partid fara ideologie, fara identitate, fara vreun proiect pentru Romania...

Mihai Puflea-Ionescu

Istoria zilei de 1 Mai

PSD isi propune sa recupereze, in interesul celor care cred in stanga romaneasca, ziua de 1 Mai, ca Zi Internationala a Muncii, incercand sa-i dea conotatia reala. Ziua de 1 mai este o celebrare a stangii democratice in intreaga lume, ea fiind confiscata insa in mod injust de diferite regimuri totalitare (nazistii germani, stalinistii sovietici, ori regimul corporatist al lui Carol al II-lea din Romania).

1 Mai - Ziua Internationala a celor ce muncesc, a fost obtinuta cu mari sacrficii, in urma marilor miscari sindicale de la sfarsitul secolului XIX de catre muncitorii americani din Chicago, impreuna cu alte facilitati, precum ziua de lucru de 8 ore si numarul prestabilit de zile de concediu.

Ca urmare a refuzului patronilor din Chicago de a satisface revendicarile muncitorilor pentru acordarea zilei de lucru de 8 ore, a concediilor platite si a saptamanii de lucru de 6 zile, sindicatele au organizat o greva generală la 1 Mai 1886. Ca urmare a incercarilor patronatului de a aduce alti muncitori pentru a-i inlocui pe grevisti, cei peste 10.000 de sindicalisti au blocat intrarile in uzine si au impiedicat reluarea lucrului. Politia a intervenit în forta, iar în urma confruntarilor numerosi grevisti au fost ucisi, iar cateva sute au fost răniti. Pe 2 mai toti muncitorii din din Chicago s-au solidarizat cu grevistii, violentele escaladand ca urmare a abuzurilor fortelor de ordine. 1 mai 1886 a intrat în istoria miscarii muncitoresti ca o zi a comemorarii sacrificiului pentru drepturile salariatilor si totodata una a sarbatoririi victoriei obtinerii lor.

In anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 Mai Ziua Internationala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Socialistul roman Emil Racovita a fost unul dintre sustinatorii declaratiei care a oficializat ziua de munca de 8 ore precum si sarbatorirea zilei de 1 mai. Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera.

Ziua muncii difera de celelalte sarbatori ale anului, ea nu comemoreaza batalii, momente de glorie ale unui popor fata de alt popor, ci este o sarbatoare dedicata omului, vietii sau mortii, indiferent de religie, rasa si nationalitate.