Incepand de astazi, o delegatie a FMI a demarat negocierile cu oficialii statului roman pentru acordarea unui imprumut.
Desi este prezentat ca o “centura de siguranta”, un colac de salvare pentru o economie care pluteste in deriva, imprumutul la FMI ascunde numeroase obligatii pentru statul roman si interese politicie nelegitime. In primul rand, economia Romaniei nu resimte atat de acut efectele crizei mondiale, Mugur Isarescu afirmand nu cu mult timp in urma, ca, deocamdata, criza ne-a ocolit. Mai mult, Institutul National de Statistica a comunicat o crestere economica pe ultimul trimestru al anului 2008, cu crestere si a exporturilor, de exemplu.
Implicatiile unui acord cu FMI, ceea ce sustine si propune Traian Basescu, sunt numeroase si vor afecta direct populatia Romaniei.
Astfel, ni se vor impune restrictii la nivel macroeconomic, legate de politicile fiscale, de gestionarea cheltuielilor bugetare sau de politica monetara (politici care oricum nu se "simt prea bine" dupa 4 ani de guvernare de dreapta). Ne-am putea confrunta cu înghetarea salariilor bugetarilor si a pensiilor, cu majorari de taxe si impozite.
Creditele acordate de FMI contribuie le reducerea dezechilibrului balantei de plati, prin intermediul aplicarii unei politici de austeritate care presupune ca statul va încerca prin orice mijloace sa atraga bani mai multi la buget si sa taie din cheltuieli.
In fapt, in spatele scuzelor legate de o eventuala criza, se afla un interes personal al lui Traian Basescu si teama acestuia ca va pierde alegerile prezidentiale din toamna.
Acordul cu FMI nu este centura de siguranta a Romaniei sau a milioanelor de oameni care muncesc, ci colacul de salvare a lui Traian Basescu, este polita lui de asigurare pentru castigarea alegerilor din toamna.
Incercand sa creeze panica in randul populatiei si apoi sa se erijeze in salvatorul poporului si invingatorul crizei economice, Traian Basescu omite sa spuna ca UE nu ne obliga sa acceptam orice termeni ai acestui acord sau care sunt conditile pentru acordarea imprumutului si în ce scop vor fi folositi banii.
Cu alte cuvinte, ar fi o eroare economica si o nedreptate sociala ca romanii sa se îndatoreze extern, pe o perioada foarte lunga, fara a stii în ce scop, si pentru capriciile unui politician care vrea cu orice pret, chiar si al sacrificarii propriului popor, sa ramana in functie.
Din pacate, de ani de zile, Traian Basescu nu s-a remarcat decat printr-un comportament lipsit de responsabilitate si de bun simt fata de propriul sau popor, iar situatia in care se afla Romania astazi este cauzata, in foarte mare parte, de politicile sale din ultimii patru ani.
Presedintele a demonstrat inca odata ca nu este interesat decat de campania electorala, iar discursul din Parlament si interventiile ulterioare din presa marcheaza startul unei campanii prezidentiale. În "dulcele stil clasic", Traian Basescu acapareaza o tema de interes public si o transforma într-o tema de campanie, distragand atentia de la adeveratele probleme ale tarii (somaj in crestere, spitale fara fonduri pentru medicamente, scoli fara dotari, infrastructura lipsa).
Pentru iesirea din criza nu trebuie sa apelam la solutii pe termen scurt, care sa pacaleasca putin economia. Masurile de redresare economica presupun investitii mari în infrastructura, care sa creeze locuri de munca, subiect sensibil pentru Traian Basescu - cel care in urma cu ceva ani spunea ca Romania nu are nevoie de autostrazi.
Nu este suficient sa taiem orbeste cheltuielile, ci trebuie sa îndreptam resursele bugetare spre autostrazi, locuinte, constructia de scoli si spitale.
Traian Basescu ar fi trebuit sa prezinte Parlamentului un plan de actiuni pe care, în calitate de presedinte, le va întreprinde în efortul comun de iesire din criza si nu o strategie de campanie electorala timpurie.
Presedintele spune sa fim solidari, însa, tocmai din partea domniei sale, solidaritatea lipseste cu desavarsire.
