Ziua Socialistă Europeană a Dezvoltării, la Bucureşti

Joi, 2 octombrie 2008, vor avea loc, la Bucureşti, lucrările Zilei Socialiste Europene a Dezvoltării, la Palatul Parlamentului. Prima ediţie a acestui forum al socialiştilor europeni dedicat problemelor dezvoltării se desfăşoară în România ca urmare a iniţiativei deputatei europene social-democrate Corina Cretu.
La dezbateri vor participa personalităţi ale vieţii politice europene, printre care Josep Borrell Fontelles, fost preşedinte al Parlamentului European şi actual preşedinte al Comisiei pentru Dezvoltare a PE (DEVE), Miguel Angel Martinez, vicepreşedinte PE, europarlamentarii Alain Hutchinson, Pierre Schapira şi Alessandro Battilocchio, precum şi liderii Partidului Social Democrat -Ion Iliescu, Mircea Geoană, Nicolae Văcăroiu, Adrian Nastase- şi reprezentanţii unor importante instituţii internaţionale, organizaţii non-guvernamentale şi institute de cercetare.
"Este un bun prilej pentru afirmarea, într-un cadru profesionist şi la un înalt nivel, a preocupării social-democraţiei româneşti pentru teme de larg interes, precum combaterea sărăciei, garantarea accesului la educaţie, promovarea egalităţii între sexe, reducerea mortalităţii infantile, cooperarea pentru dezvoltare, problemele determinate de schimbările climatice, inclusiv reducerea resurselor de apă potabilă, ca şi necesitatea acordării de ajutor umanitar", a declarat marţi Corina Cretu, membră a DEVE.

Programul lucrarilor:

Mesajul presedintelui Partidului Socialistilor Europeni, Poul Nyrup Rasmunssen

Apel la Actiune pentru Munca Decenta, Viata Decenta

Campanie initiata de Confederatia Internationala a Sindicatelor, Solidar, Forumul Progresiv Global, Social Alert si Confederatia Sindicatelor Europene

În ciuda creşterii economice mondiale, populaţia globului nu îşi vede viaţa ameliorată ca rezultat.

Pe lângă şomajul semnificativ, mulţi sunt într-o situaţie de angajare precară sau neplătiţi pentru munca efectuată. Jumătate din forţa de muncă a planetei câştigă mai puţin de 2 $ pe zi. 12, 3 milioane de oameni muncesc in sclavie. 200 de milioane de copii sub 15 ani muncesc în loc să meargă la şcoală. 2,2 milioane de oameni mor datorită accidentelor de muncă şi bolilor profesionale în fiecare an. Oamenii din ţările în curs de dezvoltare şi din ţările dezvoltate muncesc mai mult pentru un salariu mai mic, şi din ce în ce mai mulţi oameni - în marea lor majoritate femei – sunt forţaţi să-şi câştige traiul în aşa-numita economie informală, pe piaţa neagră, în slujbe nesigure şi fără protecţie socială sau drepturi.În acest timp, companiile se folosesc de ameninţarea cu delocalizarea unităşilor de producţie pentru a diminua salariile şi drepturile câştigate cu greu cum ar fi dreptul la contractul colectiv de muncă şi la grevă. Sindicaliştii care se luptă împotriva acestor tendinţe sunt daţi afară, ameninţaţi, încarceraţi sau chiar omorâţi.

Doar un sistem internaţional bazat pe solidaritate şi respect pentru drepturile oamenilor, înscrise în convenţiile Naţiunilor Unite şi a Organizaţiei Internaţionale a Muncii pot opri această tendinţă. Cerem guvernelor să semneze aceste convenţii, să le implementeze urgent şi să facă din munca decentă centrul preocupărilor lor politice.

În iulie 2006, reprezentanţii guvernelor la Comitetul Economic şi Social al Naţiunilor Unite au adoptat o Declaraţie ministerială care exprimă în primul articol următoarele:
„Suntem convinşi de nevoia urgentă de a crea la nivel naţional şi internaţional un climat care să conducă la angajare deplină şi productivă şi muncă decentă pentru toţi ca bază a dezvoltării sustenabile.”

Apelul lor trebuie însoţit de ratificarea şi implementarea standardelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, într-un moment în care agenţiile internaţionale folosesc noul pachet de măsuri al Naţiunilor Unite pentru a canaliza munca decentă şi angajarea ca prim pas pentru o mai mare coerenţă a politicilor şi convergenţă în îndeplinirea angajamentului de muncă decentă pentru toţi.

Timpul de a îndeplini această promisiune este ACUM.

Considerăm că munca decentă este esenţială pentru eradicarea sărăciei, pentru îmbunătăţirea traiului oamenilor şi pentru a le asigura o viaţă în pace şi demnitate. De aceea cerem celor responsabili să:

1. Muncă decentă: reafirme contribuţia pe care locuri de muncă stabile şi serioase o au în crearea unei economii sănătoase şi a unor comunităţi juste, prin implementarea de strategii de anagjare productivă deplină, incluzându-i pe cei care muncesc pe piaţa neagră şi care au nevoie de justiţie pentru a-şi apăra drepturile.

2. Drepturi: drepturile muncitorilor de a forma şi a deveni membri de sindicat de a negocia contracte colective cu angajatorul sunt fundamentale pentru ajungerea la muncă decentă; toate organizaţiile internaţionale, guvernele şi corporaţiile de afaceri trebuie să-şi asume responsabilitatea de a respecta drepturile muncitorilor.

3. Protecţie socială: să extindă şi să întărească aria de acoperire a protecţiei sociale asigurând accesul la asigurări sociale, pensii, ajutor de şomaj, indemnizaţii de maternitate şi servicii de sănătate de bună calitate tuturor. Aceste beneficii trebui să fie la îndemâna tuturor, incluzând muncitorii din aşa-numita economie informală.

4. Schimburi comerciale: să schimbe regulile de comerţ nedrepte şi să se asigure că acordurile de comerţ sunt folosite pentru muncă decentă, dezvoltare sustenabilă şi creşterea capacităţii de acţiune a muncitorilor, a şomerilor şi a săracilor. Mecanisme judiciare de asigurare a unei munci decente, care să includă principalele standarde de muncă, trebuie incluse în acordurile de comerţ. Guvernele trebuie să înceteze să mai încheie acorduri de comerţ care dezavantajează săracii, crează şomaj şi nduc la exploatare. Cererile organizaţiilor muncitorilor şi ale societăţii civile trebuie ascultate.

5. Datorii: să se asigure că priorităţile instituţiilor financiare internaţionale includ imperative sociale şi ecologice. În mod special, trebuie renunţat condiţiile de împrumut şi de îndatorare care forţează ţări să liberalizeze piaţa muncii, să reducă cheltuielile publice şi să privatizeze serviciile publice în detrimentul calităţii şi a posibilităţilor de acces. Toate proiectele finanţate de aceste instituţii trebuie să respecte în decursul implementării lor principalele standarde de muncă.

6. Ajutorul de dezvoltare: să se asigure că guvernele îşi respectă anagajamentul de a creşte nivelul oficial al ajutorului de dezvoltare la cel puţin 0,7% din PIB. Finanţare adecvată pentru dezvoltare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor mileniului stabilite de Naţiunile Unite.

7. Migraţie: să se asigure că imigranţii nu sunt exploataţi şi că se bucură de aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi muncitori prin ratificarea Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii relevante şi prin ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite din 1990 privind Protecţia Drepturilor Tuturor Imigranţilor şi a Membrilor Familiilor lor.

Semnati petitia "Munca decenta, Viata decenta" !

Partidele mioritice in Europa

Societatea Academica Romana (nu, nu va panicati, nu e vorba de Academie, ci de ONG-ul Alinei Mungiu-Pippidi, care mai mult sau mai putin onorabil isi insuseste atributul "academic") a publicat intr-un final studiul despre raportarea partidelor din Romania la problematica europeana.
Ne amintim ca SAR a dat-o de toti peretii cu a lor Coalitie pentru un Parlament Curat pana si la curentele alegeri (no comment despre cele din 2004 cand se jurau pe Societatea Civila ca listele portocalii nu sunt pline de "baieti destepti" si "oligarhi") cand au "omis" pe democratii Sorin Frunzaverde si Roberta Anastase, insa au tinut mortis sa explice intregii lumi cum ca Adrian Severin ar fi patat de o discutabila alocare a unui apartament de catre primaria Bucuresti in 1991 (da, 1991 !!!). Si ma intreb, chiar crede cineva ca asta nu e o incercare partizana de a arunca cu noroi in cel mai proeminent reprezentant al Romaniei la Bruxelles, in singurul candidat care chiar are expertiza si autoritatea de a influenta pozitiile Uniunii Europene (cum a facut deja de numeroase dati), in cel nominalizat drept "Parlamentarul European al anului 2007"?

Revenind la studiul SAR, acesta este in buna traditie incomplet (a se citi minciuna prin omisiune), partizan si discutabil in punctele esentiale... "care face"(sic!). Astfel ca voi incerca sa structurez in cateva postari observatiile si completarile pe care le gasesc necesare pentru o interpretare demna de atributul "academica".
Inca din prima fraza studiul SAR isi arata culorile, proclamand PLD drept cel mai liberal partid din România, in conditiile in care putin mai jos se admite natura liberal-conservatoare a partidului lui Stolojan. Sper ca lucratorii de la SAR cunosc evolutia notiunii de "liberalism" in ultimii 50 de ani in Europa, precum si faptul ca liberalismul conservator reprezinta o aripa de la extrema dreapta a curentului liberal european, care pune accentul exclusiv pe problematica economica si care s-a dezvoltat doar in tari fara un partid conservator puternic, ocupand practic nisa conservatoare.
In plus, PNL impreuna cu PD si UDMR sunt catalogate drept "neoliberale", termen vag, mai degraba jurnalistic, care nu face dreptate PD-ului care adera la valori populare, UDMR-ului, care este o federatie de factiuni de toate culorile politice si nici PNL-ului, care departe de a fi un partid social-liberal (cum ar trebui sa fie daca ceilalti liberali, PLD-istii, ar fi "adevaratii liberali") este un partid liberal de factura moderna. Sa inteleg ca "neoliberal" e o eticheta universala pentru partidele care se revendica (chiar daca in mod absurd, ca in cazul PD-ului sau PLD-ului) la Piata Universitatii?

Un alt element bizar il consider a fi clasificarea "la gramada" a PNL si PSD drept partide care sustin regionalizarea pe structura regiunilor de dezvoltare. In primul rand, mi-e greu sa cred ca doar eu am gasit alte pozitii importante care pot diferentia PLN si PSD, ca sa nu mai spun nimic de neprofesionalismul categorisirii la pachet. Apoi, trebuie observata conotatia cuvantului regionalizare, care in Romania postdecembrista duce cu gandul la autonomii culturale, secesiune si iredentism maghiar. Sa fie oare o asociere accidentala a principalilor adversari ai lui Basescu cu o teama istorica a electoratului roman? Permiteti-mi sa am dubii... Un cuvant mai potrivit ar fi fost descentralizare, sau mai precis deconcentrare, ori mult mai cunoscutul (desi nu si intelesul) subsidiaritate. In fond este vorba de un proiect initiat de PSD in guvernarea Nastase care are in vedere aducerea deciziei cat mai aproape de cetatean, sporirea importantei Regiunilor de Dezvoltare (care in final vor deveni probabil mai importante ca judetele, la fel ca in restul UE), si gestionarea resurselor si prioritatilor regionale de catre autoritatile locale care inteleg cel mai bine specificul si oportunitatile zonale.

"Toata lumea este la centru" - va suna cunoscut, are aceleasi rezonante cotroceniste precum "Clasa politica este corupta/ incompetenta/comunista/depasita/etc." ? Ce-i drept, daca omiti extrema dreapta, daca faci abstractie de faptul ca PSD e la stanga si ca dreapta nu e tocmai acelasi lucru cu centrul... e la centru !

Nu inteleg prea bine de ce SAR a facut acest studiu doar pe 5 partide, lasand la o parte PNTCD, PC, PNG si PRM, insa pretentia de a emite o concluzie asupra spectrului politic pe baza unei analize incomplete este neprofesionista si tendentioasa. Pentru a avea o imagine mai clara asupra bazinelor ideologice ale partidelor mioritice mi-am permis sa punctez raspunsurile celor 5 partide participante la studiu si sa alcatuiesc o harta bidimensionala , in care am adaugat si partidele absente in baza pozitiilor publice exprimate anterior de acestea.

E adevarat, esicherul politic romanesc nu este puternic polarizat, avand o TENDINTA de deplasare spre centru (care de altfel se intalneste in intreaga Europa), insa de aici pana a declara inexistenta clivajelor si a ideologizarii in politica romaneasca este un drum lung... la fel de lung ca cel de la democratia reprezentativa la democratia directa pe model venezuelean.

Practic, singurul partid care se gaseste realmente la centru este PC-ul, cu putina generozitate putand spune ca si PNL are un segment centrist semnificativ (insa PNL in intregul sau ramane ferm in dreapta axei). Ar mai fi si UDMR, insa cum am precizat deja, acesta nu poate fi clasificat pe axa stanga-dreapta, fiind o federatie de grupari de toate orientarile ideologice, unite de criteriul etnic, si deci plasat doar prin conventie la centru.

Restul partidelor au un discurs public si o abordare a raspunsurilor la chestionarul SAR care le plaseaza clar fie pe stanga (PSD), fie pe dreapta (PNL, PD, PLD dintre cele prezente in Studiul SAR, la care se adauga PNTCD, PNG si PRM), cu mentiunea ca PD a evitat cu o asemenea gratie oferirea unor raspunsuri clare incat ma face sa cred ca asteapta intoarcerea Dirigintelui din campania pentru referendum pentru a afla ce pozitie are...

Mihai Puflea-Ionescu

De la RPR la PPE

Priveam deunazi un reportaj despre reactia lui Sárközy in fata unor reporteri CBS si ma intrebam daca Romania s-a integrat in Europa sau Europa s-a integrat in Romania lui Basescu.

Este interesant cum in ultimii ani au rasarit in intreaga Europa o speta de demagogi populisti care imbina de minune invatamintele propagandei naziste (ori comuniste, nu ca ar fi diferente), ale operei de mantuire profetice a unui Erou Salvator, si un sofism de balta.

Oamenii acestia nu aduc solutii, ci doar inventeaza probleme pentru a parea ca rezolva ceva… si cu aportul unei media dominate de criteriul ratingului, electoratul isi pierde increderea in institutii, in idei, in solutii, isi pierde interesul pentru politica, si incet incet nu ramane nimic in afara de circ… circ si paine. Partidele isi pierd orice inclinatie ideologica, devenind fan-cluburi organizate de “grupuri de interese”, iar spiritul democratiei este infrant de litera sa.

Este stiut ca adevarul e o chestiune care tine de perspectiva. Insa atunci cand unei societati ii sunt daramate toate criteriile, valorile si reperele, atunci cand interpretarea si deconstructia conceptelor este lasata pe mana unor scuipatori de rasarita, fara nici o abilitate de a construi ceva, atunci cand fluiditatea excesiva a adevarului il face sa se dizolve in loc sa se imbogateasca cu fiesce noua perspectiva, atunci viitorul nu mai poate exista.

Democratia nu este si nici nu va fi vreodata un sistem perfect, insa este cel mai bun sistem pe care suntem in stare sa-l intelegem indeajuns pentru a-l aplica. Iar valul de populism demagogic care a lovit in ultimii ani Europa si Romania incepe sa darame si farama de incredere in sistemul participarii comunitatii la actul de guvernare.

Si ce ne propun oare detractorii parlamentarismului? Despotismul luminat al unui fiu al neamului? Disparitia partidelor politice sau macar completa lor de-ideologizare dupa modelul american (nu, nu afirm ca partidele sunt fondate doar pe ideologie, insa este si acesta un element constitutiv...inca) ? Eliminarea oricarei dezbateri publice serioase si ocuparea scenei publice de mici spectacole mediatice fara substanta? Cred ca stim cu totii ca asa ceva nu poate functiona!

Trebuie sa ne intelegem istoria, sa ne-o asumam, si sa dezbatem viitorul. Viitorul real, cel in care vom trai noi si urmasii nostri, nu fantezia populata de fantomele ilusive servite periodic de demagogia populista.

Mihai Puflea-Ionescu