Astazi sarbatorim unirea romanilor intr-un singur stat, sarbatorim ziua noastra, a tuturor. Insa ce isi mai aminteste generatia mileniului 3 despre Unire si despre cei care au savarsit-o? Cine mai cunoaste rolul central pe care l-au jucat social-democratii transilvaneni in reunirea Ardealului cu Principatele Romane? Social-democrati, veti intreba? Si pe buna dreptate, traim vremuri in care istoria pare a fi inceput in '89 iar originile spectrului politic roman sunt, in mod miop si prezumtios, percepute a se ragasi in Piata Universitatii. Traim intr-o Romanie in care trecutul social-democratilor romani nu poate fi regasit in manualele de istorie... Insa social-democratii transilvaneni, impreuna cu viitorii taranisti ai lui Maniu, au realizat Unirea.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, in diferite orase din Transilvania si Banat, au aparut organizatii socialiste in stransa legatura cu Internationala a II-a. In anii 1902- 1903, au luat fiinta si o serie de organizatii social-democrate în mediul rural din Transilvania.
Miscarea social-democrata romana din Transilvania si Banat a fost unificata in ianuarie 1906 , la Lugoj, de catre intelectuali romani, in frunte cu Ioan Cretu, Aurel Cristea, Ioan Flueras, Iosif Jumanca si Tiron Albani, sub titulatura Sectia Româna a Partidului Social-Democrat din Ungaria. Social-democratii transilvaneni sustineau in practica reforme progresiste, cum ar fi introducerea votului universal, direct si secret, garantarea libertatii presei, a dreptului de asociere si de întrunire, introducerea impozitului proportional pe venit, a unei legislatii a muncii mai generoase (asigurari sociale, ziua de lucru de opt ore, protejarea muncii femeilor si copiilor), redistribuirea pamântului catre masele taranesti si drepturi egale pentru toate nationalitatile. Sustinatorii social-democratilor se ragaseau printre intelectualii de stanga, muncitori si unele paturi ale taranimii. Ca si dincoace de munti, social-democratii transilvaneni au avut o activitate jurnalistica deosebita, cele mai cunoscute publicatii ale lor fiind "Adevarul"(interzis de guvernul maghiar) si "Glasul poporului".
In anii 1906-1908, SRPSDU a organizat o ampla actiune de dobândire a votului universal, un pas important pentru emanciparea nationala a romanilor de peste munti. Acesta a fost debutul unei stranse colaborari cu Partidul National Roman din Transilvania. Din 1911, socialistii transilvaneni au lansat o campanie de demonstratii impotriva razboiului. Dupa declansarea razboiului, ziarul Adevarul a fost suspendat, iar activitatea partidului interzisa de guvernul de la Budapesta. Majoritatea membrilor partidului au fost mobilizati fortat si trimisi pe front.
Comitetul Central al partidului, activând în ilegalitate, a lansat un manifest îndemnând la greve, demonstratii de masa, parasirea frontului si actiuni de subminare a Imperiului Austro-Ungar, aflat acum in razboi cu Regatul Roman. In februarie 1918 social-democratii romani din parlamentul ungar protesteaza impotriva masurilor antiromanesti ale autoritatilor. La 5 mai Congresul SRPSDU a adoptat o rezolutie impotriva caracterului imperialist al pacii pe care Puterile Centrale voiau sa o impuna Romaniei. 
La inceputul lui octombrie 1918, Ioan Fluieras, Iosif Jumanca si Enea Grapini au primit sarcina din partea SRPSDU de a lua contact cu reprezentanţii Partidului Naţional Român si a le propune constituirea unui comandament unic pentru organizarea luptei pentru Unirea cu România a teritoriilor romanesti. Astfel s-a ajuns la constituirea Consiliului Naţional Român Central, format din cate 6 reprezentanţi din partea fiecărui partid. Din partea P.S.D. aceştia au fost Ioan Fluieras, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Baziliu Surdu, Tiron Albani şi Iosif Renoiu. Reprezentantii social-democrati si-a adus contribuţia la definitivarea Rezolutiei Marii Adunari Nationale din 1 Decembrie 1918, iar Ioan Fluieras a fost ales vicepreşedinte al Adunarii. La Adunarea Nationala de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, au fost prezenti 150 de delegati socialisti care s-au pronuntat pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Reprezentantii social-democratilor transilvaneni au intrat si în Marele Sfat National, constituit la 2 decembrie 1918, si au facut parte din Consiliul Dirigent ( la Resortul social, Ioan Flueras, iar la Resortul industriei, Iosif Jumanca). De asemenea, in 1920, Ioan Fluieras si Iosif Jumanca au facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris, exprimandu-si adeziunea deplina a socialistilor la unirea Transilvaniei cu Romania.
La 89 de ani de la Marea Unire, insa, istoria a fost uitata, tinerii si intelectualii refuza sa-si recunosca aderenta la principiile stangii, stindardul dreptei fondate in Piata Universitatii este purtat de unul dintre cei ce au aplaudat plantarea panselutelor, votul social-democrat in Transilvania este doar o amintire, iar ardelenii sustin un partid fara ideologie, fara identitate, fara vreun proiect pentru Romania...
Mihai Puflea-Ionescu
4 comentarii:
SOCIALISTII SI MAREA UNIRE
Unul dintre cei mai activi fruntasi ai social-democratiei române din Transilvania primelor decenii ale acestui veac a fost Enea Grapini. S-a nascut la 16 septembrie 1893 în comuna Sant, judetul Bistrita Nasaud, ultima localitate de pe valea Somesului Mare, în hotar cu Bucovina, sat graniceresc, de români neaosi, care si-au identificat viata cu pastoritul si agricultura, îndeletniciri specifice tuturor românilor din zonele carpatice. A vazut lumina zilei în familia preotului greco-catolic Pamfiliu Grapini (1855-1949), distinsa personalitate culturala a vremii, careia românii din aceasta zona îi datoreaza, între altele, si Monografia comunei Sant, editata în 1903, de Tipografia A. Baciu din Bistrita. n familia preotului P. Grapini s-au nascut cinci copii, doi baieti si trei fete, Liciniu, cel mai mic dintre ei, medicinist la Budapesta si simpatizant social democrat si el. Enea Grapini a urmat cursurile scolii primare în comuna natala, primele clase liceale la Bistrita si ultimele la liceul Gherla. Despre studiile universitare, iata ce spune el însusi într-un interviu acordat în 1978: Gratie unei burse a Administratiei fondurilor graniceresti din Bistrita, am putut urma Politehnica si am devenit inginer, profesie pe care, în paranteza fie spus, am exercitat-o timp de 54 de ani încheiati!". Nu a practicat meseria de inginer imediat dupa absolvirea Institutului Politehnic, fiind atras de luptele politice care, în conditiile primului razboi mondial si ale prabusirii Imperiului austroungar, au capatat o amploare deosebita. De mentionat însa, în cadrul activitatii sale profesionale, executarea caii ferate Vatra Dornei - Ilva Mica, în calitate de inginer constructor si arhitect. Dupa Marea Unire s-a stabilit la Bistrita, unde si-a întemeiat o familie. ntre anii 1933-1940 a ocupat functia de presedinte al Camerei de munca din Bistrita, activitate predilecta social-democratiilor în acele vremuri. Dupa dictatul de la Viena, la data de 8 septembrie 1940, a organizat o mare demonstratie de protest în Piata Unirii din Bistrita, la care au participat un mare numar de muncitori, tarani si intelectuali din zona. Dupa aceasa actiune, ca urmare a presiunilor exercitate de autoritatile hortiste, Enea Grapini a fost obligat sa se refugieze la Bucuresti, unde a trait timp de 40 ani, pâna la sfârsitul vietii sale. ntre alte functii ocupate în cariera sa, a fost si aceea de presedinte al Asociatiei inginerilor si tehnicienilor din România. Ultimul dintre cei sase social-democrati care au facut parte din Consiliul National Român Central, Enea Grapini s-a stins din viata la 1 martie 1980, la Bucuresti; a fost înhumat la Bistrita, la 3 martie 1980. Intre alte manuscrise ce s-au pastrat în arhiva sa, se afla si cel care poarta titlul Calendarul evenimentelor premergatoare si revolutia din 1918 din Austro-Ungaria. Am extras din acest document câteva pasaje referitoare la crearea Consiliului National Român Central, organism politic cu rol primordial în pregatirea unirii Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. Am retinut îndeosebi secventele care subliniaza activitatea patriotica a social-democratilor transilvaneni si contributia lor la înfaptuirea idealului unitatii nationale a poporului român.
F. Grapini
1917.
1 octombrie: în urma chetelor organizate de conducerea Sectiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria [careia, în continuare, o sa-i spunem P.S.D.(R)] a reaparut saptamânalul Adevarul, organul de presa al P.S.D.(R), suspendat în 1914, la începutul razboiului.
1918.
Ianuarie. Se constituie noul Comitet al P.S.D.(R), care îsi avea sediul la Budapesta, în urmatoarea componenta: Bazil Surdu, Enea Grapini, Teodor Moga, V. Petrascu, Iosif Maer, I. Flueras, Valeriu Coman, Iosif Jumanca, Tiron Albani, C. Craciun si V. Olar. Februarie: protest în Parlamentul ungar al deputatului român Teodor Mihali, membru în conducerea Partidului National Român, împotriva masurilor antiromânesti ale autoritatilor.
5 mai: Congresul P.S.D.(R) adopta o rezolutie împotriva caracterului imperialist al pacii pe care Puterile Centrale voiau s-o impuna României. Se alege un nou Comitet Central, format din : Iosif Cisar, Ion Flueras, Enea Grapini, Iosif Jumanca si Nicolae Ignat; din comisia de control faceau parte: Iosif Renoiu, George Boier, Iosif Receanu, Ion Vitelar si Vasile Patrascu.
25 septembrie: în sedinta C.C. al P.S.D.(R) se examineaza situatia politica si se ajunge la concluzia necesitatii unirii tuturor fortelor politice românesti din Ungaria si Transilvania si constituirea unui organism de conducere unitara. Se stabileste contactarea conducerii P.N.R., prin intermediul deputatilor sai aflati în capitala ungara, în vederea constituirii, pe baza de paritate, a unui Consiliu National Român, format din reprezentantii celor doua partide. Cu îndeplinirea acestei misiuni este însarcinat Enea Grapini.
4 octombrie: deputatii români (nationali si social-democrati) din Parlamentul din Viena declara ca poporul român din Bucovina va face uz de dreptul la autodeterminare.
6 octombrie: Enea Grapini se întâlneste cu deputatii nationali Vasile Goldis, Aurel Lazar si Alexandru Vaida Voievod (spre finalul întrevederii a participat si Stefan Cicio-Pop) carora le prezinta propunerea social-democratilor de a se constitui un Consiliu National Român. Propunerea este acceptata, în principiu, detaliile urmând a fi stabilite dupa sedinta Comitetului Executiv al P.N.R. programata peste câteva zile la Oradea. Reprezentantul social-democratilor este informat despre actiunile preconizate de catre deputatii P.N.R. la tribuna Parlamentului din Budapesta, dupa sedinta de la Oradea a Comitetului Executiv.
9 octombrie: în cadrul unei sedinte, Enea Grapini informeaza C.C. al P.S.D.(R) despre rezultatele întrevederii cu deputatii P.N.R.
12 octombrie: sedinta Comitetului Executiv al P.N.R. desfasurata la Oradea adopta o declaratie privind hotarârea natiunii române din Ungaria, Transilvania, Banat si Maramures de a se aseza printre natiunile liber".
18 octombrie: deputatul Al. Vaida Voievod da citire declaratiei Comitetului Executiv al P.N.R. adoptata la Oradea.
23 octombrie: sedinta a C.C. al P.S.D.(R) în care I. Mihut, I. Flueras, Tiron Albani si I. Renoiu sunt desemnati a se întâlni cu reprezentantii P.N.R. în vederea constituirii Consiliului National Român.
29 octombrie: delegatii celor doua partide hotarasc constituirea Consiliului National Român compus din câte 6 reprezentanti desemnati de fiecare parte. 31 octombrie: Adevarul, într-o editie speciala de 18 000 de exemplare, publica manifestul Revolutia a învins. S-a constituit Consiliul National Român.
2 noiembrie: la Budapesta se tine o sedinta a Consiliului Nasional Român, în cadrul careia Iuliu Maniu, chemat special de la Viena de catre conducerea P.N.R., face o informare asupra situatiei. Se hotaraste ca sediul Consiliului National Român sa fie la Arad, unde sa se desfasoare activitatea permanenta prin sase membri (trei nationali si treri social-democrati): Stefan Cicio-Pop, Vasile Goldis, Aurel Lazar, Ion Flueras, Enea Grapini si Iosif Jumanca. In ziua urmatoare, reprezentantii P.N.R. au parasit Budapesta, iar Iuliu Maniu s-a întors la Viena.
4 noiembrie: constituire întinsa a conducerii P.S.D.(R), la care iau parte I. Cisar, I. Flueras, Enea Grapini, Iosif Jumanca, I. Mihut si Surdu. Se stabileste ca Consiliul National Român constituit la 31 octombrie este Consiliul National Român Central (C.N.R.C.), al carui sediu este la Arad. n subordinea C.N.R.C. vor intra toate Consiliile Nationale judetene, orasenesti si comunale. Prin manifestul publicat, C.N.R.C. îsi asuma dreptul de reprezentare a populatiei românesti din Ungaria, Transilvania, Banat, Crisana si Maramures si exercita puterea de guvernare asupra teritoriilor respective. La momentul oportun, C.N.R.C. va convoca o Adunare Nationala pentru a consulta vointa poporului. n garile principale din Budapesta se organizeaza servicii permanente pentru preluarea soldatilor români ce se întorceau de pe diferite frontruri si organizarea lor. La sediul central al P.S.D.(R) din Budapesta se instituie un serviciu permanent pentru asigurarea legaturilor optime cu diferite centre.
7 noiembrie: social-democratii I. Flueras, Enea Grapini si Iosif Jumanca se prezinta la Arad si îsi încep activitatea oficiala ca membri ai C.N.R.C.
Foarte interesant, mersi mult pentru completare, despre Grapini nu stiam foarte multe. Ai cumva si o fotografie a sa, cele ale lui Fluieras si Jumanca sunt portrete aflate in sala Biroului Permanent National al PSD.
CONTRIBUŢIA SOCIAL DEMOCRAŢILOR ROMÂNI LA REALIZAREA MARII UNIRI DIN 1918 http://www.tsdsv.org/vezi_comunicat.php?id=100
Gasiti aici textul brosurii editate de TSD Suceava acum 2 ani
Nu ştiu să existe poze într-un mod accesibil publicului, poate în cartea "Enea Grapini si Ziua Cea Mare", dar există, din câte ştiu, un bust în comuna Şanţ din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Comuna are un site extraordinar, http://www.comunasant.ro/ , şi sunt convins că vă remite o fotografie a bustului sau chiar a domniei sale, dacă o veţi cere.
http://giconet.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu