joi, 3 mai 2007

My point of view. The right point of view.

Am tot auzit diferite pareri despre 1 mai, despre dreptul fiecaruia de a-l sarbatori, despre mici si bere, despre furnici, despre comunisti si despere multe alte frustrari.
Sunt, inainte de toate, cetatean al Romanieie, in deplinatatea facultatilor mintale, fara interdictii, drepturi restranse, dosare sau cercetari in curs, parinti cu carnete de partid sau conturi grase in banci, fara haine de firma sau mofturi de “om de afaceri”.
Am dreptul constitutional, moral, legal sa maninc un mic de 1 mai cum vreau, unde vreau si cu cine vreau, atita vreme cat exercitarea dreptului meu nu lezeaza sau ingradeste drepturile altcuiva. Cui anume am ingradit eu ieri drepturile pentru ca mi-am sustinut punctul de vedere si am ales sa petrec sarbatoarea stangii asa cum se petrece peste tot in lume ziua muncii, cu miting, cu “barbecue”(iarba verde pentru cunoscatori)? Nu am confiscat nicio sarbatoare, oricine a avut dreptul sa sarbatoreasca asa cum a crezut de cuviinta. Dupa cum bine am vazut, litoralul a fost plin de oameni, statiunile montane la fel, bulgarii au mai facut si ei o zacusca din banii nostri, si au mai ramas cativa oameni chiar si pentru domnul Boc, care a avut cui sa imparta carbuni. Unde e tragedia, unde e confiscarea, unde e frustrarea? Stiu, la sustinatorii lui Traian Basescu, cei care nu pot accepta sau respecta o parere diferita de a lor si care nu pot intelege ca politica nu se face cu jigniri si aratind cu degetul, si, mai presus de toate, cei care nu pot accepta ca intreg universul nu se roteste in jurul sau la semnul lui Basescu.
As vrea sa stiu cati mici au mancat la viata lor toti “oripilatii” aparuti peste noapte in urma petrecerii PSD?
Furnicutza, simbolul acestei petreceri, a avut un rol extraordinar. In toata incrancenarea aceasta politica, in toate rautatile pe care le auzim/vedem, furnicutza a destins atmosfera, a distras un pic atentia de la grijile noastre si de la zbuciumul de pe scena politica. (ce cliseu a devenit si expresia asta)
Majoritatea celor care acuza de comunism, culmea, au peste 30-35 de ani. Eu, ca foarte multi alti participanti la miting, abia avem peste 20 de ani. Care dintre noi suntem mai comunisti? In curtea din Kiseleff erau peste 1600 de tineri, noi inscrisi in partid. Cine da dreptul presei, criticilor, observatorilor sa catalogheze acesti tineri, si chiar si pe mine, drept comunisti, hoti, oligarhi? Mi se pare cel putin ciudat, sa nu spun de prost gust, ca oameni care au jeep-uri, apartamente in centrul orasului, case in zone rezidentiale, sa ne acuze pe noi, cei care mergem cu 331, 41, 97 etc., care stam cu chirie si credem in viitorul nostru si luptam pentru el, de hotie, de parvenitism si minciuna. Dupa toate comentariile vazute/auzite/citite prin presa condusa de “moguli”, pot spune ca presa ne-a confiscat noua sarbatoarea si ne-a calomniat fara sa aiba vreo urma de dovada.
Sper doar ca 19 mai sa clarifice apele, sa ne faca viata mai usoara si sa ne ofere perspectivele unui nou viitor, fara ura impusa si generata de un singur om.

2 comentarii:

Narcisonix spunea...

Este un punct de vedere extraordinar. Ar trebui mediatizat asa cum trebuie, nu numai pe acest blog. Fac parte din aceeasi generatie de tineri cuprinsi in granita "20-30 de ani" si asemenea simt si eu.

Narcisonix spunea...

Este un punct de vedere extraordinar. Ar trebui mediatizat asa cum trebuie, nu numai pe acest blog. Fac parte din aceeasi generatie de tineri cuprinsi in granita "20-30 de ani" si asemenea simt si eu.